ISAIA 38 :16 - 17

DOAMNE, PRIN INDURAREA TA SE BUCURA OMUL DE VIATA, PRIN EA MAI AM SI EU SUFLARE, CACI TU MA FACI SANATOS SI IMI DAI IARASI VIATA.

IATA, CHIAR SUFERINTELE MELE ERAU SPRE MANTUIREA MEA; TU AI GASIT PLACERE SA-MI SCOTI SUFLETUL DIN GROAPA PUTREZIRII. CACI AI ARUNCAT INAPOIA TA TOATE PACATELE MELE.

  Dragii mei cititori.....

  In timp ce mi-am facut acest blog,  simteam in inima mea ca ceea ce vreau sa va marturisesc, ar putea fi pentru unii din voi un mic ajutor ... Deci am decis sa incep sa scriu cateva din experientele mele minunate ce le-am avut cu Dumnezeu.   Iar una din experientele mele, pe care o am acum pe inima  este una de pe cand eram la scoala. De ce? Pentru ca imi amintesc ca am invatat multe din experientele altora si cel mai mult m-a ajutat experientele povestite de cei  mai in varsta. Imi amintesc ca incepusem sa traiesc intr-un anturaj, pot sa spun, nu prea bun si incepusem sa fac multe lucruri care nu erau  deloc bune. Si anume: fumatul, injuratul, chiar alcoolul, baietii, desi aveam doar 14 ani deja incepuse sa ma acapareze toate aceste lucruri .... atunci terminasem clasa a 7-a, intrasem in vacanta de vara si am plecat la bunici la tara. Bunicii mei nu-l cunosteau pe Dumnezeu. Am inceput sa imi fac fel de fel de prieteni care ma influentau sa fac toate relele din lume. In fruntea carora era chiar bunicul meu...iar eu cum scapasem de sub ''papucul'' lui mami, incepusem sa-mi fac de cap. Uitasem de Dumnezeu. Parca nu mai aveam nici un pic de constiinta. Nu ma mai interesa nimic. Nici chiar pe mama nu mai vroiam sa o ascult. Scapasem cu totul de sub control. Insa  veni ziua cand vacanta s-a terminat iar eu trebuia sa ma intorc acasa. Fiind din nou acasa, trebuia sa merg din nou la biserica. In vreme aceea fetele de varsta mea faceau parte din corul bisericii. Cand am mers prima zi la biserica dupa aceasta lunga perioada de nefrecventare, departe de Dumnezeu, o invidie puternica imi cuprinsese inima pe fetele ce erau in cor. Ma simteam cea mai nenorocita, cea mai rea si cea mai pacatoasa fata din locul acela...ma gandisem ca era mult mai bine daca nu mergeam la biserica, daca ramaneam acasa. Simteam cum tavanul cladirii coboara in jos, apasandu-ma greu si sufocandu-ma....imi doream asa de mult sa ies afara si sa fug cat puteam de repede si cat de departe, dar nu puteam sa ma misc din acel loc, parca ceva ma blocase acolo. Aveam impresia ca toata lumea se uita la mine si arata cu degetul spre mine zicand: IAT-O, PACATOASA! iar eu nu puteam sa fac nici un pas, nu puteam sa ma misc din locul acela atat de ostil mie. Ma apasa un sentiment enorm de vinovatie si ma autocompatineam si imi veneau fel de fel de ganduri ce-mi treceau prin minte si multe soapte care imi impietreau inima si faceau ca E-ul meu sa creasca tot mai mult. Incepuse rugaciunea pentru iertare, in comun si atunci lacrimile incepuse sa curga sivoi din ochii mei si sloiul de gheata din jurul inimii mele incepuse incet sa se topeasca si inima sa bata cu putere. Impolram mila si iertare iar Domnul Isus nu intarziase si a veni in ajutorul meu. Simteam cum pacea Lui imi cuprinse inima si mi-o umpluse cu dragostea Lui. Din acel moment m-am hotarat sa nu mai traiesc asa cum am trait inainte.   Dupa aceasta eliberare si hotararea pe care o luasem, am inceput sa ma integrez intre tinerii bisericii si cum era in preajma sarbatorilor de iarna, tinerii organizase mai multe intalniri, mai multe rugaciuni, intaliniri cu fetele,unde  venea mereu o sora de varsta mijlocie, ce mereu ne povestea viata ei, ceea ce pe mine m-a ajutat foarte mult si am invatat multe din greselile ei, deoarece multe se potriveau cu ale mele. Tot aceasta sora ne convocase pe cei care eram la scoala, cine vroia, dimineata, inainte de a incepe scoala sa ne intalnim la biserica pentru o jumatate de ora de rugaciune pentru a cere binecuvantarea Domnului pentru ziua respectiva si sa ne rugam pentru problemele care le aveam fiecare, fie personale, fie legate de scoala, orice fel de problema. A fost un timp minunat, vedeam mana lui Dumnezeu in fiecare zi la lucru in dreptul meu si a celor care veneau la rugaciune. Mereu cand aveam o problema la scoala fie cu colegii ori cu invatatul, doar ce imi ridicam glasul catre Domnul sa imi vina in ajutor, indata problema se rezolva. Eram asa de fericita sa vad cum Dumnezeu lucreaza si in dreptul meu si cum El imi asculta si mie rugaciunea. Ma bucuram caci niciodata nu  intarzia sa ma asculte....era mereu langa mine si gata sa vina in ajutorul meu. M-au ajutat foarte mult aceste rugaciuni de aceea va indemn si pe voi dragii mei, daca veti putea, incercati si voi, intelegeti-va intre voi si strangeti-va dimineata inainte de a merge la scoala, o jumatate de ora, o rugaciune si veti vedea ce propasire veti avea in toate si cum Dumnezeu lucreaza si vine in ajutorul fiecaruia caci El ne iubeste pe toti la fel si ne vrea cu gelozie sfanta pentru El.     In noaptea de revelion al anului 2001, imi amintesc ca trebuia sa facem fiecare o rugaciune de multumire pentru ceva mai special ce ni se intamplase in anul acela ce trecuse, iar eu atunci am realizat din ce Dumnezeu m-a scos, ce viata am avut si ce viata aveam in momentul de fata. Am realizat ca eram fara Dumnezeu si ma credeam mare si tare, dar eram mica si neinsemnata....iar cand Dumnezeu a inceput sa faca parte din viata mea ma vedeam mica si neinsemnata, insa eram mare si deosebita in ochii Lui Dumnezeu.


ISAIA 43:4
''DE ACEEA, PENTRU CA AI PRET IN OCHII MEI, PENTRU CA ESTI PRETUIT SI TE IUBESC, DAU OAMENI PENTRU TINE SI POPOARE PENTRU VIATA TA.''

Psalmii 94:19

     "CAND GANDURI NEGRE SE FRAMANTA CU GRAMADA INLAUNTRUL MEU, MANGAIERILE TALE IMI INVIOREAZA SUFLETUL. "